O poveste cum nu ai mai auzit – Pilda dragostei și a despărțirii

La marginea unei poieni, Dragostea și Despărțirea stăteau de vorbă, când, deodată, văd doi tineri.

DESPĂRȚIREA ÎI SPUNE DRAGOSTEI:

-Pariem, că îi voi despărți?

– Așteaptă, îi spuse Dragostea, lasă-mă să mă apropii de ei o singură dată, apoi poți face ce vrei.

Dragostea s-a apropiat de cei doi, i-a atins, i-a privit în ochi și a văzut cum scânteia s-a aprins.

DRAGOSTEA S-A ÎNTORS LA LOCUL EI ȘI I-A SPUS DESPĂRȚIRII:

– Acum este rândul tău.

– Nu, acum nu pot face nimic, căci inimile lor sunt pline de iubire. Mă voi duce la ei mai târziu.

Vremea a trecut, iar despărțirea le-a făcut o vizită. Când a ajuns în casa lor, a văzut că cei doi aveau un bebeluș. Se gândea că dragostea le trecuse, așa că le-a pășit încrezătoare pragul casei, însă acolo a dat de Recunoștință.

– VINO LA EI MAI TÂRZIU, I-A SPUS RECUNOȘTINȚA!

Timpul a trecut și Despărțirea s-a întors din nou în casa lor. Aici copiii erau gălăgioși și se jucau, soțul se întorcea obosit de la muncă, iar femeia liniștea copiii.

Despărțirea era convinsă că acum îi va putea separa, pentru că în această perioadă, atât Dragostea, cât și Recunoștința plecaseră de mult din casa lor. Însă, privindu-i în ochi, a văzut că Respectul și Înțelegerea veniseră la ei în casă.

– Treci mai târziu, îi spuseră cele două sentimente.

Timpul a trecut și Despărțirea nu s-a dat bătută, a venit din nou în casa lor. Acum copiii erau la casele lor, bărbatul avea părul nins, iar femeia gătea în bucătărie. I-a privit și a văzut că acum în casa lor era Încrederea.

– VINO ALTĂ DATĂ, ÎI SPUSE ÎNCREDEREA…

Într-o ultimă încercare, Despărțirea a venit din nou în casa oamenilor. Acum, prin casă alergau nepoții, iar lângă sobă stătea o bătrânică. Despărțirea s-a gândit că venise și momentul ei, acum voia să privească femeia în ochi, însă aceasta s-a ridicat și a ieșit din casă.

Despărțirea a urmat-o. Bătrâna a venit la cimitir și s-a așezat lângă mormânt. Era mormântul soțului ei.

„Ei bine, se pare că am venit prea târziu, zise Despărțirea cu glas molcom, căci Timpul a făcut treaba în locul meu…”

A privit ochii înlăcrimați ai femeii și a văzut în ei Amintirea… Amintirea Iubirii, a Recunoștinței, a Respectului, a Înțelegerii, a Încrederii…

Loading...